Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere – Partea 2

5. Termenul de supraveghere (sau durata supravegherii) este definit de art. 2 din Legea nr. 253 / 2013 ca intervalul de timp în care persoana față de care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei trebuie să respecte obligațiile ori măsurile de supraveghere dispuse de instanță în sarcina sa.

Termenul de supraveghere este esențial pentru persoana condamnată deoarece poate proba reabilitarea socială fără executarea pedepsei, respectând numai condițiile stabilite prin hotărârea judecătorească .

Durata termenului de supraveghere reprezintă un interval de timp variabil cuprins între 2 și 4 ani, potrivit art. 92 CP. Acesta poate fi egal sau mai mare, fără a putea fi mai mic decât durata pedepsei aplicate. În condițiile în care sancțiunea aplicată este închisoarea de maxim 3 ani (pentru o infracțiune unică sau pentru concurs de infracțiuni), rezultă că pedeapsa aplicată face parte din durata termenului de supraveghere

Termenul de supraveghere se calculează și începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 92 al. (2) CP. Acesta este un termen substanțial și se calculează pe zile pline, ziua în care începe să curgă și ziua în care se împlinește socotindu-se în durata sa.

Precizez faptul că termenul de supraveghere suspendă numai sancțiunea închisorii și a pedepselor accesorii , pedepsele complementare se vor executa, iar persoana condamnată trebuie să:

- respecte măsurile de supraveghere
- execute obligațiile ce îi revin potrivit hotărârii judecătorești
- presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile
- să execute integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea judecătorească, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere

Cu privire la măsurile preventive la care a fost supus inculpatul, perioada de timp în care s-a aflat în stare de arest preventiv nu se ia în considerare la calcularea duratei supravegherii .

Ca efect procesual, durata termenului de supraveghere care depășește durata pedepsei are o naură deosebită, de prelungire a efectelor pedepsei aplicate, sens în care legea penală prelungește restrângerea unor drepturi și libertăți sub aspectul controlului și a îndeplinirii unor măsuri și obligații care trebuie îndeplinite pe o durată mai mare decât pedeapsa aplicată, în scopul resocializării celui căruia i s-a acordat încredere din punct de vedere judiciar.

6.1. Măsurile de supraveghere au ca scop un control permanent asupra conduitei condamnatului pentru a îl determina la o conduită licită, sunt dispuse de instanță pe durata termenului de supraveghere în sarcina condamnatului, care, potrivit art. 93 al. 1 CP, trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile
d) să comunice schimbarea locului de muncă
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență

Cele 5 măsuri de supraveghere sunt impuse de instanță în mod obligatoriu și cumulativ dar sunt controlate nemijlocit de consilierul de probațiune manager de caz care se asigură de respectarea de către persoana supravegheată a măsurilor de supraveghere prevăzute la art. 93 al. 1 CP , și stabileşte şi derulează întrevederi cu persoana supravegheată la sediul serviciului de probaţiune, efectuează vizite anunţate sau inopinate la locuinţa persoanei sau în alte locuri, în funcţie de specificul situaţiei, solicită documente privind structura familiei, a persoanelor care se află în întreţinerea sa sau în a căror întreţinere se află, documente privind situaţia locativă, a locului de muncă şi a mijloacelor de existenţă, verifică periodic datele furnizate de persoana supravegheată şi îndeplineşte orice alte măsuri de control adaptate cazului .

În lumina noului Cod Penal, măsurile de supraveghere dispuse de instanță în sarcina persoanei supravegheate dar în administrarea serviciului de probațiune sunt în măsură să întărească autoritatea și competența materială a serviciului de probațiune, care, alături de alte instituții din comunitate, are un rol important nu numai în supravegherea ci și în educarea persoanei condamnate.

Noul Cod Penal prevede și obligația de a primi vizita consilierului de probațiune, obligație care nu era prevăzută de legislația penală anterioară. Vizita consilierului de probațiune înlocuiește prezentarea în fața judecătorului desemnat cu supravegherea condamnatului, obligație care nu mai este prevăzută de NCP, deoarece legătura condamnatului cu consilierul de probațiune are caracter direct, are o frecvență mai mare și are ca scop primirea de ajutor concret, sprijin și un control specializat pentru reintegrarea socială .

Un alt element de noutate îl constituie obligația anunțării schimbării locuinței, a locului de muncă și a oricărei deplasări (care depășește 5 zile) cu 5 zile înainte de efectuarea lor, față de 8 zile cât prevedea VCP, în scopul realizării unui control cât mai rapid și eficient asupra activității persoanei condamnate. Informațiile relaționate de programul infractorului trebuie comunicate consilierului de probațiune desemnat cu monitorizarea activităților, aceste date nemaifiind transmise judecătorului delegat cu executarea.

6.2. Obligațiile condamnatului sunt enumerate de art. 93 al. (2) CP sunt dispuse de instanță prin hotărârea judecătoarească și sunt impuse condamnatului împreună cu cele 5 măsuri de supraveghere, dar spre deosebire de acestea (care sunt impuse cumulativ), instanța poate impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoare obligații:

a) să urmeze un curs de pregătire școlară sau de calificare profesională
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate
c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală
d) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței

Aceste obligații sunt de natură a individualiza și personaliza activitățile în vederea resocializării și reeducării condamnatului, deoarece sunt nominalizate prin hotărârea judecătorească dar concretizate de către serviciul de probațiune.

Cursurile de pregătire școlară sau de calificare profesională se vor stabili pentru continuarea școlarizării, cu scopul de a începe o activitate legală de natură a satisface nevoile pecuniare ale infractorului și ale familiei acestuia. Serviciul de probațiune va oferi sprijin și acces la cursuri de pregătire școlară (care vor continua școlarizarea) sau de calificare profesională pentru practicarea unor meserii sau profesii.

Programele de reintegrare sociale sunt derulate de serviciul de probațiune sau în colaborare cu diferite instituții din comunitate, respectiv școli, universități, organizații de dezalcoolizare sau antidrog, organizații religioase, organizații de voluntari etc.

Măsurile de control, tratament sau îngrijire medicală se realizează periodic în vederea stabilirii dacă persoana supravegheată a renunțat la consumul de alcool, droguri, substanțe halucinogene, etnobotanice sau dacă urmează anumite tratamente medicale necesare vindecării unor boli transmisibile.

Părăsirea teritoriului României fără acordul instanței reprezintă o obligație a condamnatului constând într-o obligație distinctă față de pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 al. (1) lit. j) CP care reprezintă interzicerea exercitării unui drept.

Obligațiile impuse sub forma programelor de școlarizare, formare profesională, programe de reintegrare, tratament medical, părăsirea teritoriului țării vor fi particularizate în funcție de necesitățile fiecărui caz în parte, de infracțiunea săvârșită, de profilul psihologic și social al infractorului, de periculozitatea sa, de conduita înainte și după săvârșirea faptei, de necesitățile de îngrijire medicală, de nevoile de prevenție socială sau medicală în raport de societate și de persoana condamnată. Instanța va consulta datele și informațiile puse la dispoziție de serviciul de probațiune pentru a aprecia asupra numărului de obligații ce pot fi îndeplinite, pe ce durată în cadrul termenului de supraveghere între 2 și 4 ani, conținutul concret al obligațiilor, locurile, instituțiile din comunitate și modalitățile unde pot fi executate obligațiile.

6.3. Instanța de judecată are vocația de a impune persoanei condamnate o muncă neremunerată în folosul comunității, așa cum statuează art. 93 al. (3) CP. Această măsură reprezintă esența instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere, potrivit viziunii noului Cod Penal

Obligația nu era prevăzută în legea penală anterioară în cadrul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, însă a fost introdusă în cadrul obligațiilor persoanei supravegheate fiind considerată imaginea centrală a autoeducării infractorului în raport de valorile sociale.

Deși privită ca obligație, în realitate măsura se realizează cu două condiții, respectiv cu acordul manifestat de persoana supravegheată și cu cerința unei stări de sănătate care va permite o activitate viitoare.

Măsura nu se aplică în situația în care, din cauza sănătății, condamnatul este inapt de muncă. Cu toate acestea, instanța de judecată va consulta serviciul de probațiune, care este obligat să formuleze recomandări cu privire la locul de muncă .

Această obligație se va efectua pe parcursul termenului de supraveghere pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, potrivit art. 93 al. 3 CP. Îndeplinirea integrală a acestei obligații civile trebuie realizată de către persoana supravegheată cel mai târziu cu trei luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, potrivit art. 94 al. (2) teza 1 CP.

Durata maximă în care trebuie prestată activitatea neremunerată precum și numărul zilnic de ore efectiv prestate se stabilesc prin Legea nr. 253 / 2013 privind executarea pedepselor neprivative de libertate. Potrivit art. 57 al. (1) din textul legal, munca neremunerată în folosul comunității dispusă în cazul persoanei condamnate la o pedeapsa cu suspendarea sub supraveghere a executării se execută într-un interval de cel mult un an de la data începerii prestării muncii, cu excepția situațiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situații în care munca neremunerată în folosul comunității poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere.

De asemenea, conform art. 57 al. (2) rap. la art. 52 (2) din legea specială, două ore de activitate prestată efectiv echivalează cu o zi de muncă.

Durata muncii prestate în aceeași zi calendaristică poate fi de maximum două ore, dar la solicitarea persoanei supravegheate poate fi prelungită de catre consilierul de probațiune cu până la două ore și nu poate depași 8 ore de muncă.

Apreciez că este esențial acordul inculpatului pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității deoarece, în caz contrar, sancțiunea ar fi contrară dispozițiilor:

- art. 4.2. CEDO care prevede că nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forțată sau obligatorie, raportat la punctul 1. al aceluiași articol care statuează că nimeni nu poate fi ținut în sclavie sau în condiții de aservire.
- art. 42 Constituție care dispune în sensul în care munca forțată este interzisă

Procedural, potrivit art. 378 al. 3 CPP, instanța fondului cauzei întreabă inculpatul dacă își manifestă acordul cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, în condițiile în care va fi găsit vinovat și în cazul în care viitoarea individualizare a pedepsei prevede posibilitatea muncii neremunerate.

Astfel, noul cod penal prevede ca, în situația în care legea prevede posibilitatea ca inculpatul să fie obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, acesta va fi întrebat, cu ocazia audierii, dacă își manifestă acordul în acest sens, în cazul în care va fi găsit vinovat. Dispoziția nu afectează cu nimic prezumția de vinovăție a inculpatului, ci este de natură a proteja dreptul său de a nu fi obligat la muncă forțată

6.4. Obligațiile civile trebuie executate integral de către inculpat înainte de expirarea termenului de supraveghere. Potrivit art. 93 al. (5) CP, condamnatul trebuie sa indeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, cel mai tarziu cu trei luni inainte de expirarea termenului de supraveghere. Astfel, în temeiul art. 57 al. (2) rap. la art. 49 al. (1) din legea din legea executării pedepselor neprivative de libertate, persoana supravegheata va depune, la consilierul de probatiune, dovada indeplinirii obligatiilor civile stabilite prin hotararea instantei, cu cel putin 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.

În cazul în care persoana condamnată nu execută obligațiile civile, consilierul de probațiune solicită persoanei supravegheate date și informații despre situația creată și sesizează instanța în vederea revocării măsurii.

Și în cazul executării pedepsei amenzii aplicabile persoanei fizice, amenda trebuie plătită integral cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere. Modalitatea concretă de executare este prevăzută de art. 22 al. (1) din Legea nr. 253 / 2015 care prevede că persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să achite integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și să comunice judecătorului delegat cu executarea dovada plății, în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia. În cazul în care persoana supravegheată nu poate achita amenda, poate solicita eșalonarea cuantumului iar judecătorul delegat cu executarea poate dispune eșalonarea plății amenzii în rate lunare pe o perioadă de maxim 2 ani.

Sancțiunea neexecutării amenzii în tot sau în parte, în termenul general sau în perioada eșalonată (stabilită de judecătorul delegat cu executarea), potrivit art. 23 din Legea nr. 253 / 2013, constă în sesizarea instanței de executare care are următoarele posibilități:

- când constată că neexecutarea nu este imputabilă condamnatului, dispune executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunității, în afară de cazul în care persoana nu poate presta această muncă din cauza stării de sănătate, în condițiile prevăzute la art. 64 CP. Se va verifica și consimțământul persoanei condamnate. În cazul în care instanța de executare dispune executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunității, o copie a hotărârii se trimite serviciului de probațiune competent care exercită supravegherea.

Supravegherea si controlul respectarii obligatiei de executare a muncii neremunerate în folosul comunitatii, atat cu privire la persoana supravegheata, cat si cu privire la institutia din comunitate stabilita se efectuează de serviciul de probațiune competent, potrivit art. 51 al. (10) din Legea executării pedepselor neprivative de libertate. Consilierul de probatiune decide in mod concret în care din cele doua institutii din comunitate precizate in hotararea judecatoreasca urmeaza a se executa obligatia si tipul de activitate, comunicand acestei institutii o copie de pe dispozitivul hotararii si decizia sa.

- cand constata ca neexecutarea nu este imputabila condamnatului si acesta nu isi da consimtamantul la prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii, înlocuieste amenda cu închisoarea, in conditiile art. 64 din CP

- cand constata neexecutarea cu rea-credinta a amenzii, înlocuieste amenda cu închisoarea, in conditiile art. 63 al. (1) CP care statuează în sensul în care numărul zilelor - amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea, respectiv al. (2) care prevede că daca amenda neexecutata a insotit pedeapsa inchisorii, numarul zilelor - amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu inchisoare, care se adauga la pedeapsa inchisorii, pedeapsa astfel rezultata fiind considerata o singura pedeapsa.

Procedural, înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii se face în condițiile art. 586 CPP care prevede că înlocuirea amenzii cu închisoarea pentru cazul prevăzut de art. 63 CP se dispune de instanța de executare.

7. Supravegherea condamnatului (art. 94 CP) pe durata supravegherii se face de către Serviciul de Probațiune, care are un rol central în verificarea respectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor pe durata termenului de supraveghere .

În reglementarea penală anterioară supravegherea se efectua de judecătorul desemnat cu supravegherea sau de serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (serviciul de probațiune).

În lumina textului de lege actual, supravegherea se face de către serviciul specializat și nu de către judecătorul desemnat cu supravegherea, care nu mai are competența de a sesiza instanța privind neîndeplinirea obligațiilor, aceasta fiind trecută în sarcina serviciului de probațiune. Astfel, administrarea supravegherii reprezintă o activitate complexă care a rămas numai în atribuțiile serviciului de probațiune și constă în demersuri concrete referitor la supravegherea efectivă și sesizarea instanței de judecată în situațiile în care obligațiile condamnatului trebuie modificate, trebuie să înceteze, trebuie revocate sau este necesară chiar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Serviciul de probațiune are ca sarcină controlul modului de executare a măsurilor și a obligațiilor impuse condamnatului, care trebuie să aibă o atitudine activă pentru realizarea conținutului obligațiilor și a muncii în folosul comunității. De asemenea, trebuie să controleze conduita judiciară a persoanei supravegheate pentru a nu eluda măsurile de supraveghere și să urmărească îndeplinirea exactă și la timp a obligațiilor civile

Supravegherea se realizează sub aspectul unor activități diferite, adaptate în funcție de conduita și personalitatea infractorului, de necesitățile de resocializare direcționate proporțional cu deficiențele comportamentale ori prin încetarea unor măsuri sau alegerea altora, toate acestea în scopul creșterii șanselor îndreptării infractorului prin autoeducarea acestuia.

Concret, modalitatea de derulare a activității instituției se desfășoară prin comunicarea acesteia cu instanța de judecată, fiind stabilite reguli cu privire la activitatea serviciului de probațiune.

- Instanța va comunica o copie a hotărârii de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere serviciului de probațiune. Înscrisul va preciza măsurile și obligațiile, astfel încât instituția să poate monitoriza într-un mod cât mai exact obligațiile impuse persoanei condamnate. Supravegherea va consta în modul de îndeplinire a obligațiilor, monitorizarea locuinței, orice deplasare care depășește 5 zile, locul de muncă, informații cu privire la mijloacele de existență a celui supravegheat, potrvit art. 93 al. (1) lit. c) - e) CP.

- Serviciul de probațiune va comunica cu persoana supravegheată pentru înscrierea și urmarea cursurilor de școlarizare, pregătire profesională, organizarea și urmărirea modului în care se execută programul de activitate și muncă neremunerată în folosul comunității. În cazurile în care persoana supravegheată este bolnavă sau inaptă din punct de veder medical sau al vârstei, se vor face propuneri instanței privind diminuarea sau renunțarea la această măsură. Se vor urmări și veniturile obținute și vor fi luate măsuri pentru îndeplinirea integrală a obligațiilor civile cu cel mult 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

- Înscrierea la cursuri, la programe de pregătire profesională, la unitatea repartizată pentru efectuarea muncii în folosul comunității precum și urmărirea măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală se vor realiza imediat după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

- Supravegherea va consta în controlul constant al activităților medicale la care este supus condamnatul, potrivit hotărârii instanței și prescripțiilor medicale. Pentru îndeplinirea acestei sarcini vor fi cooptate organele de stat care au în comptențe controlul cetățenesc, respectiv procurori, consilieri de probațiune sau agenții poliției de proximitate din circumscripția în care se află domiciliul persoanei condamnate.

- În administrarea supravegherii și în baza art. 94 al.(4) CP, serviciul de probațiune va sesiza instanța dacă au intervenit motive care justifică modificarea obligațiilor, dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau dacă nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Potrivit art. 49 din Legea nr. 252 / 2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, Serviciul de probaţiune coordonează procesul de supraveghere a respectării măsurilor de supraveghere şi executării obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina persoanelor faţă de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și, așa cum este definit de art. 48, a fost creat în scopul reabilitării sociale a persoanei supravegheate, al reparării prejudiciului adus comunităţii prin săvârşirea faptei şi al creşterii gradului de siguranţă în comunitate.

Procesul de supraveghere se realizează de către Serviciul de probațiune printr-un consilier de probațiune manager de caz, exercitând controlul asupra respectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse de instanță în sarcina persoanei supravegheate.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 252 / 2013, Consilierul de probațiune desemnat manager de caz coordonează procesul de supraveghere pentru fiecare persoană supravegheată în parte, (pentru care întocmește un dosar de probațiune) și are următoarele competențe:

a) informează persoana cu privire la procesul de supraveghere;
b) evaluează iniţial persoana;
c) planifică procesul de supraveghere;
d) derulează activităţile de control şi derulează sau coordonează asistarea în procesul de supraveghere;
e) colaborează cu judecătorul delegat cu executarea, cu instituţii din comunitate, precum şi cu alte autorităţi sau instituţii publice;
f) monitorizează procesul de supraveghere;
g) evaluează final procesul de supraveghere.

Pe durata supravegherii, persoana supravegheată va comunica Serviciului de probațiune informații și înscrisuri în legătură cu măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de instanță.

7.1 Referitor la măsurile de supraveghere, în baza art. 94 al. (1) rap. la art. 93. al. (1) lit. c) - e) CP, beneficiarul măsurii de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere va furniza Serviciului de probațiune date relaționate de :

- schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile
- schimbarea locului de muncă
- controlul mijloacelor sale de existență.

7.2 Cu privire la executarea obligațiilor impuse de instanță în sarcina persoanei supravegheate, Serviciul de probațiune are următoarele competențe:

a) supraveghează și controlează executarea de către persoana supravegheată a următoarelor obligații, potrivit art. 94 al. (2) rap. la art. 93. al. (2) lit. a) și b), al. (3) și al. (5) CP

- să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională
- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate
- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile
- să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere

Consilierul de probațiune manager de caz stabilește conținutul concret al obligațiilor privind urmarea cursurilor de pregătire școlară respectiv frecventarea programelor de reintegrare socială, în funcție de evaluarea inițială a persoanei supravegheate (care cade în sarcina consilierului) și de posibilitățile concrete de executare existente la nivelul comunității, potrivit art. 58 din Legea nr. 252 / 2013.

Consilierul de probațiune manager de caz, în funcție de situația și de nevoile persoanei, identifică un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională în cadrul unei instituții din comunitate și emite o decizie prin care referă cazul către instituția din comunitate stabilită pentru executarea obligației, monitorizând derularea cursurilor urmate de condamnat, potrivit art. 60 din Legea nr. 252 / 2013.

Referitor la obligația condamnatului de a frecventa programe de reintegrare socială, conform art. 62 din Legea nr. 252 / 2013, consilierul de probaţiune manager de caz identifică un program de reintegrare socială adecvat nevoilor persoanei supravegheate în cadrul serviciului de probaţiune sau în cadrul unei instituţii din comunitate.

Dacă programul de reintegrare socială stabilit este disponibil la nivelul serviciului de probaţiune, consilierul de probaţiune manager derulează programul sau transmite cazul către un consilierul de probaţiune specializat în programul respectiv.

În situaţia în care programul de reintegrare socială stabilit nu este disponibil sau nu poate fi derulat la nivelul serviciului de probaţiune, consilierul de probaţiune manager de caz identifică o instituţie din comunitate în cadrul căreia persoana supravegheată poate urma programul.

Colaborarea cu instituțiile din comunitate este posibilă cu ajutorul altui instrument, respectiv Legea nr. 253/2013 . Potrivit art. 18 din textul de lege precizat, instituțiile din comunitate pot participa activ la executarea pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate. În mod concret, instituțiile din comunitate pot organiza și desfășura executarea pedepselor și măsurilor neprivative de libertate sub coordonarea Serviciului de probațiune. Persoanele juridice de drept public pot participa la activitățile precizate prin decizia consilierului de probațiune sau prin dispoziția judecătorului delegat cu executarea. Persoanele juridice de drept privat (asociații, fundații, societăți comerciale care au concesionat un serviciu public ) pot derula activități de organizare și desfășurare a executării pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate dacă sunt abilitate potrivit art. 20 din. Legea nr. 253/2013.

În lumina dispozițiilor precizate de către legile speciale amintite, apreciez că beneficiul social este major deoarece în zona serviciilor sociale sunt atrase organizații tip ONG având ca finalitate păstrarea condamnatului în societate prin reintegrarea acestuia în muncă. Avantajul social este evident în condițiile în care contravaloarea prestatiilor persoanelor care efectueaza munca neremunerata în folosul comunitatii in cadrul persoanelor juridice de drept privat (ONG / SRL) se vireaza la bugetul de stat.

b) primește sesizări de la organele abilitate cu privire la încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 93 al. 2 lit. c) și lit. d) de către condamnat privind:

- supunerea la măsurile de control, tratament sau îngrijire medicală
- interdicția de a părăsi teritoriul României fără acordul instanței

Serviciul de probațiune este obligat în sensul executării măsurilor într-un timp cât mai scurt de la data rămânerii rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Procedural, măsura este precizată de art. 50 - 51 din Legea nr. 252 / 2013, care dispune că după primirea copiei de pe hotărârea judecătorească prin care a fost dispusă supravegherea unei persoane de către serviciul de probaţiune, şeful serviciului desemnează un consilier de probaţiune manager de caz, care, în termen de 5 zile de la primirea copiei de pe hotărârea judecătorească, ..... convoacă persoana supravegheată la serviciul de probaţiune, stabilind data la care aceasta este obligată să se prezinte la sediul serviciului.

c) sesizează instanța de executare dacă pe durata termenului de supraveghere:

- au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea executării unora dintre acestea
- persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin
- persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

7.3 Supravegherea condamnatului în executarea a obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în funcție de situația și nevoile persoanei supravegheate și de utilitatea activităților pentru comunitate, consilierul de probațiune stabilește în care din cele 2 instituții menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația (art. 61 din Legea nr. 252 / 2013) urmând a emite o decizie prin care referă cazul către instituția stabilită pentru executarea obligației.